“Copia compulsada” versus copie legalizată

Cum știm, în România se folosesc aproape în exclusivitate copiile legalizate de către notar. Din cîte știu, deocamdată nu se folosesc copiile ”de uz intern administrativ” sau ”colaționate”, care nu au legalizare notarială ci doar ștampila registraturii.

În Spania, termenul de ”copia compulsada” implică ambele sensuri. Să o numim pe românește ”copie colaționată”.

În esență, ”la compulsa” sau colaționarea înseamnă compararea unei cópii xerox (fotocopie) cu documentul original a cărui copie este, cu scopul de a verifica dacă sunt identice. În urma acestei colaționări, funcționarul ștampilează fotocopia și o anexează la dosarul în chestiune, iar originalul este returnat persoanei interesate.

În general, acest procedeu se realizează la registratura administrațiilor publice, pentru cetățenii care prezintă cereri, notificări sau alte înscrisuri și dosare destinate acelui organism. Tot în general, fiecare registratură colaționează copiile care îi sunt destinate, neavînd obligația de a colaționa documente care vor ajunge la alte instituții. Registraturile administrațiilor publice prestează acest serviciu în mod GRATUIT.

Este important de menționat cazul special al documentelor eliberate în afara Spaniei. Cînd ni se cere ca documentul original să aibă o legalizare de uz internațional (fie legalizare diplomatică, fie Apostila de la Haga) această legalizare trebuie să fie aplicată pe documentul original. Fotocopia care urmează să fie colaționată trebuie să cuprindă întregul document original, cu tot cu apostilă sau legalizare diplomatică, cu toate ștampilele și foile anexate în acest scop.

Traducerile autorizate sau juradas, conform legii, trebuie să includă o copie după documentul original tradus, vizată de către traducător. În cazul în care trebuie să prezentăm o copie ”compulsada” a traducerii, această copie va include întregul document (atît traducerea cît și copiile vizate de traducător). Pare redundant, însă traducerea cuprinde toate paginile, este considerată un tot, un singur document.

A doua modalitate de a obține o copie ”compulsada” este prin intermediul notariatelor. În realitate, notarul public va face același lucru: va compara fotocopia cu documentul original, iar copia va fi ștampilată și iscălită de notar. Costul este cam de 3 euro. Diferența este că această copie legalizată de notar poate fi prezentată la orice organism sau administrație și funcționează similar copiilor legalizate pe cale notarială din România.

Vreau să menționez aici în mod special dosarele de solicitare a cetățeniei spaniole. Printre documentele care trebuie prezentate, se cere certificatul de naștere cu Apostila de la Haga. Problema este că, în Spania, cetățenii nu dețin certificatele de naștere sau de căsătorie în original: Registrul Civil întotdeauna eliberează cópii ”compulsadas” ale acestor acte (care pot fi apostilate la rîndul lor, dacă e cazul), iar funcționarii sunt obișnuiți cu ideea că au de-a face cu niște cópii, nu cu originale, și le tratează ca atare. De aceea, certificatele românești originale anexate în diferite dosare în Spania vor fi foarte dificil de recuperat, dacă nu chiar imposibil. Iar în România ni se eliberează originale și este scump și complicat de obținut un duplicat cînd te afli în altă țară. Recomandabil este, în acest caz, să prezentăm de la început o copie ”compulsada” de un notar din Spania și să ne păstrăm certificatul original. Notarul va face o copie legalizată după un document într-o altă limbă dacă va avea și traducerea jurada a acelui document. Iar traducerea jurada oricum trebuie s-o avem ca să o depunem la dosar împreună cu celelalte documente.

Publicitate

Despre legalizarea traducerilor…

Întrebările despre legalizările internaționale apar atunci cînd avem nevoie să prezentăm într-o țară în document eliberat în altă țară.

Spuneam într-un post anterior că Apostila de la Haga este o legalizare internațională care funcționează între state care au adoptat Convenția de la Haga. Este și cazul României și Spaniei, ambele au semnat această convenție. În toate celelalte cazuri, legalizarea documentelor se face pe cale diplomatică.

Dacă ne referim la documentele eliberate în Spania, aceasta implică obținerea unor vize intermediare în următoarea ordine: viza organismului superior administrației care eliberează documentul, viza Ministerul Afacerilor Externe și Cooperării din Spania (MAEC), viza reprezentanței diplomatice sau consulare în Spania sau a ambasadei ori a consulatului Spaniei în țara de destinație a documentului.

Toate acestea sunt detaliate, în funcție de tipul documentului, pe pagina de internet a MAEC, la secțiunea Legalizări. Ministerul încearcă să răspundă celor mai frecvente întrebări pe această temă și este o sursă foarte recomandabilă de consultat. Mai ales că, pentru formalitățile de legalizare, e necesară o programare prealabilă.

Ministerul Afacerilor Externe din România, pe pagina sa, oferă de asemenea informații cu privire la legalizările internaționale, pentru documentele eliberate în România, natural. Pentru fiecare tip de document se menționează care sunt vizele intermediare necesare.

În cazul traducerilor din spaniolă realizate de un traductor jurado, atunci cînd trebuie prezentate în altă țară, acestea trebuie să fie legalizate prin intermediul Ministerul Afacerilor Externe și Cooperării din Spania (MAEC). Traducerile juradas sunt considerate documente private, iar semnătura traducătorului este înregistrată la Biroul de Limbi Străine al acestui minister.

Pentru traducerile din spaniolă în română care trebuie prezentate în România, avem mai multe variante valabile.

Pentru traducerile din spaniolă în română care trebuie prezentate în România, avem mai multe variante valabile. Una este traducerea realizată de un traducător autorizat de Ministerul Justiției din România, cu legalizare consulară, printr-un Consulat al României în Spania, la care traducătorul este acreditat. Altă variantă este o traducere realizată de un traducător autorizat de Ministerul Justiției din România a cărui semnătură este legalizată la un notar public din Spania și ulterior apostilată la Colegiul Notarial corespunzător. Sau o traducere efectuată direct în România de un traducător autorizat local, cu legalizare la un notar public local. Totul depinde de timpul pe care îl avem la dispoziție și/sau de posibilitatea de a călători (pînă la consulat, de exemplu).

Cînd trebuie să prezentăm în Spania o traducere din română (sau din altă limbă) în spaniolă, cel mai bine este să apelăm la un traducător jurado, din motivele pe care le-am menționat aici. Dacă traducerea este făcută în România de un traducător autorizat local, musai să aibă legalizare notarială plus apostilare la Camera Notarilor.

Traducerile „juradas” nu au nevoie de alte legalizări.

Nu trebuie să confundăm traducerea cu legalizare notarială și ulterior apostilată cu documentul original apostilat. Sunt două lucruri foarte diferite. Pentru traducere, apostila certifică semnătura notarului care, la rîndul lui, certifică semnătura traducătorului. Pentru documentul original, apostila certifică semnătura funcționarului care a eliberat acel document.

De asemenea, cînd prezentăm documente în Spania, nu trebuie să confundăm o traducere jurada (efectuată în Spania de un traductor jurado, care nu mai are nevoie de nicio altă legalizare) cu documentul original apostilat. De cele mai multe ori, traducerea include și traducerea apostilei de pe documentul original, chiar dacă este o legalizare internațională.

Acestea fiind zise, este evident (și foarte recomandabil) ca înainte de toate să obținem direct de la sursă toate informațiile necesare cu privire la formalitățile, cerințele, documentele și traducerile de care avem nevoie. Astfel evităm neplăceri și drumuri inutile. Și mai ales, să ne înarmăm cu răbdare: funcționarii nu au nicio grabă.