Taxe consulare eliminate

UPDATE 01.02.2017 – Ministerul Afacerilor Externe din România a publicat lista actualizată a taxelor consulare in vigoare. Se menționează că este gratuit orice serviciu consular care nu este cuprins în respectiva listă.#

În mod surprinzător și neașteptat din partea statului roman, au fost eliminate o sumedenie de taxe consulare incluse în Legea nr. 1/2017 privind eliminarea unor taxe și tarife, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, care a apărut deja în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 15 din 6 ianuarie 2017. Va intra în vigoare la 1 februarie 2017.

News.ro ne pune la dispoziție – după o muncă meticuloasa și necesară, pe care trebuie să o salutăm – lista completă a celor 102 taxe care dispar.

Cum fiecare este interesat de o taxă anume, recomand consultarea listei aici.

Pentru noi, cetățenii români care trăim în străinătate, cel mai important este faptul că s-au eliminat o parte din taxele consulare, bunaoară cele legate de legalizarea unor documente, de obținerea unei procuri de la consulat sau de eliberarea unui pașaport.

Le enumar mai jos pe cele mai importante (în sensul că îi afectează pe cei mai mulți):

• Preschimbarea actelor de identitate, precum şi înscrierea menţiunilor privind schimbarea domiciliului sau a reşedinţei cetăţenilor români;
• Eliberarea certificatelor de cazier judiciar;
• Aplicarea apostilei pe un act oficial administrativ;
• Înregistrarea cererii pentru aplicarea apostilei;
• Taxe consulare (selecțiuni, vezi lista completă):
  • Înregistrarea cererii de eliberare a unei cărţi de identitate;
  • Eliberarea unui paşaport;
  • Eliberarea unui titlu de călătorie ;
  • Redactarea, autentificarea şi revocarea unui înscris, indiferent de natura acestuia, precum și legalizarea cópiilor după înscrisuri;
  • Legalizarea semnăturii traducătorului;
  • Înregistrarea căsătoriei la misiunile diplomatice şi oficiile consulare române;
  • Înscrierea unui certificat de naştere sau de căsătorie străin în registrele de stare civilă româneşti, indiferent de data înregistrării naşterii/căsătoriei la autorităţile străine;
  • Procurarea unui duplicat al unui certificat de stare civilă românesc sau a unui extras multilingv al unui act de stare civilă românesc;
  • Eliberarea unui extras de stare civilă;
  • Verificarea autenticităţii unui permis de conducere românesc;
  • Apostilarea sau supralegalizarea unui act oficial prin intermediul misiunilor diplomatice sau al oficiilor consulare române din străinătate.

Va fi interesant de urmărit în cel fel eliminarea acestor taxe va influența numărul de persoane care se prezintă la consulat, dacă va fi coada mai mare sau dimpotrivă. Rămîne de văzut. Cert este că persoanele care nu puteau plăti taxele pentru formalitățile consulare pot rezolva acum mai usor demersurile respective.

Publicitate

Omologarea studiilor în Spania

Ministerul Educației din Spania oferă toate informațiile necesare pe propriul site, într-o formă clară și foarte bine organizată:

http://www.mecd.gob.es/servicios-al-ciudadano-mecd/catalogo/educacion/gestion-titulos

În principiu, căutăm pe pagina web a ministerului: Servicios al ciudadano – Educación – Gestión de títulos: expedición, acreditación, homologación, equivalencia, reconocimiento y convalidación.

De aici se descarcă toate formularele necesare: formularul de cerere, adeverința de înscriere condiționată, formularul de taxă. Formularele fie se completează online și apoi se printează, fie se descarcă „în alb” și se completează de mînă. Sunt acceptate ambele variante.

Intotdeauna, la orice registratură, prezentăm cîte două exemplare de cerere: unul rămîne la dosar, celălalt primește număr de înregistrare și ni-l păstrăm. Bunăoară, putem completa cererea, o semnăm și apoi îi facem o fotocopie.

Formularul de taxă se printează din capul locului în trei exemplare: unul pentru solicitant, altul pentru administrație și al treilea rămîne la banca unde facem plata. Formularul de taxă este generat cu un cod unic și de aceea nu se poate copia: dacă e nevoie, trebuie descărcat altul.

Este foarte important să precizăm corect CE CEREM.

Este foarte important să precizăm corect CE CEREM. Dacă nu ne lămurim ce nivel ne corespunde, putem să ne adresăm direct serviciului ministerului, pus special la dispoziția cetățenilor. În Madrid: pentru studii universitare în strada Los Madrazo 15, iar pentru bacalaureat și nivele inferioare sau școli profesionale, în strada García de Paredes 65. Sau la Consejería de Educación din comunitatea autonomă în care locuim.

Fiecare dosar este analizat separat și independent de alte cereri. În principiu, omologarea presupune compararea programei de învățămînt din România pentru un anume profil cu programa din Spania pentru profilul echivalent. Atunci cînd se constată că cele două programe nu se suprapun întru totul, ministerul poate impune absolvirea unor cursuri și trecerea unor examene de diferență.

Dacă se dorește omologarea cu drepturi profesionale, este posibil să se impună cursuri și examene de diferență. Altfel, se poate solicita omologarea academică la nivel de licență, care nu conferă drepturi profesionale, dar permite prezentarea la alte examene sau locuri de muncă pentru care se cere acest nivel de studii.

Este obligatoriu să se prezinte diploma de absolvire împreună cu foaia matricolă, chiar și pentru omologarea studiilor de bacalaureat sau pentru convalidarea studiile întrerupte. Pentru studiile universitare, prezentarea Programei analitice este opțională, dar recomandabilă atunci cînd studiile au fost absolvite cu mult timp în urmă (în anii `90, de exemplu) și se dorește omologarea cu toate drepturile profesionale. Este foarte posibil ca, în acest din urmă caz, ministerul să ne solicite și acreditarea experienței profesionale. Programa analitică va fi însoțită de traducerea simplă în spaniolă.

Întotdeauna diploma și foaia matricolă vor fi însoțite de traducerile oficiale în spaniolă. Dacă nu vrem să facem traducerile prin Consulat, recomandabilă este o traducere jurada. De altfel, ministerul de multe ori refuză să admită traducerile făcute în România. Problema este că refuzul nu este imediat (la registratură nu se verifică actele din dosar decît pentru colaționarea cópiilor), ci, după niște luni de zile, primim o scrisoare prin care ni se cere prezentarea traducerilor adecvate.

Întotdeauna prezentăm la registratură originalele (diplomă, foaie matricolă, traduceri) împreună cu copiile xerox. Cópiile vor fi colaționate și legalizate pentru uz intern administrativ, după cum am detaliat aici.

Pentru documentele de studii din România, NU se cere ca acestea să fie legalizate cu Apostila de la Haga.

În ultimii ani, a apărut în România o „adeverință de acreditare a autenticității diplomei”. Nu este nevoie să o traducem și să o anexăm la dosar.  Poate nu e de prisos să spunem că o astfel de adeverință este redundantă, iar în alte țări decît România nici măcar nu se înțelege de ce ar fi nevoie de ea. Însăși existența acestei adeverințe lasă să se înțeleagă că unele diplome ar fi „mai adevărate” decît altele. Dacă o universitate eliberează o diplomă, se presupune că este autentică: de ce ar mai fi nevoie de o adeverință care să certifice autenticitatea unei diplome?!?

Una dintre reformele din România permite terminarea liceului fără examenul de bacalaureat. Ce e de făcut?

Una dintre reformele din România permite terminarea liceului fără examenul de bacalaureat. Absolventul primește doar o diplomă de absolvire a liceului. Ideea este că, fără să fi trecut examenul de bacalaureat, este imposibilă omologarea studiilor la nivel de bacalaureat, chiar dacă solicitantul a urmat cei patru ani de liceu. Omologarea se va face la nivelul imediat inferior (10 clase, corespondent cu ESO, în Spania).

Omologarea la nivel de 10 clase permite continuarea studiilor pentru obținerea bacalaureatului. În acest caz, după finalizarea procedurii de omologare, putem să cerem informații la Consejería de Educación din Comunitatea în care locuim. Pentru Comunitatea Madrid, mergem la biroul din Gran Vía 20 sau pe net la www.madrid.org. Aici cerem informații despre centrele de învățămînt unde putem urma aceste cursuri. Altă variantă este continuarea cu studii de formare profesională, pe diferite specializări, iar informațiile le obținem în același loc. Persoanele care au abandonat școala prematur, pot solicita echivalarea anilor de școală pe care i-au făcut (se prezintă diploma sau certificatul de absolvire și neapărat foaia matricolă), iar apoi își pot continua studiile, pînă la nivelul la care doresc.

Mai complicată este omologarea studiilor de la școala profesională din România. În general, se face omologarea la nivel de ESO, cu posibilitatea continuării studiilor. Recunoașterea profesională prin omologare implică acreditarea experienței profesionale continue în meseria menționată pe diploma de absolvire. Similar se întîmplă cu școala postliceală.

Continuă să citești cum stau lucrurile cu recunoașterea profesională.

“Copia compulsada” versus copie legalizată

Cum știm, în România se folosesc aproape în exclusivitate copiile legalizate de către notar. Din cîte știu, deocamdată nu se folosesc copiile ”de uz intern administrativ” sau ”colaționate”, care nu au legalizare notarială ci doar ștampila registraturii.

În Spania, termenul de ”copia compulsada” implică ambele sensuri. Să o numim pe românește ”copie colaționată”.

În esență, ”la compulsa” sau colaționarea înseamnă compararea unei cópii xerox (fotocopie) cu documentul original a cărui copie este, cu scopul de a verifica dacă sunt identice. În urma acestei colaționări, funcționarul ștampilează fotocopia și o anexează la dosarul în chestiune, iar originalul este returnat persoanei interesate.

În general, acest procedeu se realizează la registratura administrațiilor publice, pentru cetățenii care prezintă cereri, notificări sau alte înscrisuri și dosare destinate acelui organism. Tot în general, fiecare registratură colaționează copiile care îi sunt destinate, neavînd obligația de a colaționa documente care vor ajunge la alte instituții. Registraturile administrațiilor publice prestează acest serviciu în mod GRATUIT.

Este important de menționat cazul special al documentelor eliberate în afara Spaniei. Cînd ni se cere ca documentul original să aibă o legalizare de uz internațional (fie legalizare diplomatică, fie Apostila de la Haga) această legalizare trebuie să fie aplicată pe documentul original. Fotocopia care urmează să fie colaționată trebuie să cuprindă întregul document original, cu tot cu apostilă sau legalizare diplomatică, cu toate ștampilele și foile anexate în acest scop.

Traducerile autorizate sau juradas, conform legii, trebuie să includă o copie după documentul original tradus, vizată de către traducător. În cazul în care trebuie să prezentăm o copie ”compulsada” a traducerii, această copie va include întregul document (atît traducerea cît și copiile vizate de traducător). Pare redundant, însă traducerea cuprinde toate paginile, este considerată un tot, un singur document.

A doua modalitate de a obține o copie ”compulsada” este prin intermediul notariatelor. În realitate, notarul public va face același lucru: va compara fotocopia cu documentul original, iar copia va fi ștampilată și iscălită de notar. Costul este cam de 3 euro. Diferența este că această copie legalizată de notar poate fi prezentată la orice organism sau administrație și funcționează similar copiilor legalizate pe cale notarială din România.

Vreau să menționez aici în mod special dosarele de solicitare a cetățeniei spaniole. Printre documentele care trebuie prezentate, se cere certificatul de naștere cu Apostila de la Haga. Problema este că, în Spania, cetățenii nu dețin certificatele de naștere sau de căsătorie în original: Registrul Civil întotdeauna eliberează cópii ”compulsadas” ale acestor acte (care pot fi apostilate la rîndul lor, dacă e cazul), iar funcționarii sunt obișnuiți cu ideea că au de-a face cu niște cópii, nu cu originale, și le tratează ca atare. De aceea, certificatele românești originale anexate în diferite dosare în Spania vor fi foarte dificil de recuperat, dacă nu chiar imposibil. Iar în România ni se eliberează originale și este scump și complicat de obținut un duplicat cînd te afli în altă țară. Recomandabil este, în acest caz, să prezentăm de la început o copie ”compulsada” de un notar din Spania și să ne păstrăm certificatul original. Notarul va face o copie legalizată după un document într-o altă limbă dacă va avea și traducerea jurada a acelui document. Iar traducerea jurada oricum trebuie s-o avem ca să o depunem la dosar împreună cu celelalte documente.

Despre legalizarea traducerilor…

Întrebările despre legalizările internaționale apar atunci cînd avem nevoie să prezentăm într-o țară în document eliberat în altă țară.

Spuneam într-un post anterior că Apostila de la Haga este o legalizare internațională care funcționează între state care au adoptat Convenția de la Haga. Este și cazul României și Spaniei, ambele au semnat această convenție. În toate celelalte cazuri, legalizarea documentelor se face pe cale diplomatică.

Dacă ne referim la documentele eliberate în Spania, aceasta implică obținerea unor vize intermediare în următoarea ordine: viza organismului superior administrației care eliberează documentul, viza Ministerul Afacerilor Externe și Cooperării din Spania (MAEC), viza reprezentanței diplomatice sau consulare în Spania sau a ambasadei ori a consulatului Spaniei în țara de destinație a documentului.

Toate acestea sunt detaliate, în funcție de tipul documentului, pe pagina de internet a MAEC, la secțiunea Legalizări. Ministerul încearcă să răspundă celor mai frecvente întrebări pe această temă și este o sursă foarte recomandabilă de consultat. Mai ales că, pentru formalitățile de legalizare, e necesară o programare prealabilă.

Ministerul Afacerilor Externe din România, pe pagina sa, oferă de asemenea informații cu privire la legalizările internaționale, pentru documentele eliberate în România, natural. Pentru fiecare tip de document se menționează care sunt vizele intermediare necesare.

În cazul traducerilor din spaniolă realizate de un traductor jurado, atunci cînd trebuie prezentate în altă țară, acestea trebuie să fie legalizate prin intermediul Ministerul Afacerilor Externe și Cooperării din Spania (MAEC). Traducerile juradas sunt considerate documente private, iar semnătura traducătorului este înregistrată la Biroul de Limbi Străine al acestui minister.

Pentru traducerile din spaniolă în română care trebuie prezentate în România, avem mai multe variante valabile.

Pentru traducerile din spaniolă în română care trebuie prezentate în România, avem mai multe variante valabile. Una este traducerea realizată de un traducător autorizat de Ministerul Justiției din România, cu legalizare consulară, printr-un Consulat al României în Spania, la care traducătorul este acreditat. Altă variantă este o traducere realizată de un traducător autorizat de Ministerul Justiției din România a cărui semnătură este legalizată la un notar public din Spania și ulterior apostilată la Colegiul Notarial corespunzător. Sau o traducere efectuată direct în România de un traducător autorizat local, cu legalizare la un notar public local. Totul depinde de timpul pe care îl avem la dispoziție și/sau de posibilitatea de a călători (pînă la consulat, de exemplu).

Cînd trebuie să prezentăm în Spania o traducere din română (sau din altă limbă) în spaniolă, cel mai bine este să apelăm la un traducător jurado, din motivele pe care le-am menționat aici. Dacă traducerea este făcută în România de un traducător autorizat local, musai să aibă legalizare notarială plus apostilare la Camera Notarilor.

Traducerile „juradas” nu au nevoie de alte legalizări.

Nu trebuie să confundăm traducerea cu legalizare notarială și ulterior apostilată cu documentul original apostilat. Sunt două lucruri foarte diferite. Pentru traducere, apostila certifică semnătura notarului care, la rîndul lui, certifică semnătura traducătorului. Pentru documentul original, apostila certifică semnătura funcționarului care a eliberat acel document.

De asemenea, cînd prezentăm documente în Spania, nu trebuie să confundăm o traducere jurada (efectuată în Spania de un traductor jurado, care nu mai are nevoie de nicio altă legalizare) cu documentul original apostilat. De cele mai multe ori, traducerea include și traducerea apostilei de pe documentul original, chiar dacă este o legalizare internațională.

Acestea fiind zise, este evident (și foarte recomandabil) ca înainte de toate să obținem direct de la sursă toate informațiile necesare cu privire la formalitățile, cerințele, documentele și traducerile de care avem nevoie. Astfel evităm neplăceri și drumuri inutile. Și mai ales, să ne înarmăm cu răbdare: funcționarii nu au nicio grabă.

Despre Apostila de La Haga

 

Apostila de la Haga este o legalizare internațională, recunoscută reciproc între țările care au semnat Convenția de la Haga.

Apostila este o legalizare a semnăturii funcționarului care a semnat documentul respectiv și nu certifică în nici un fel conținutul documentului. De multe ori, lîngă apostilă se menționează în mod expres că: ”Această apostilă adeverește doar autenticitatea semnăturii, calitatea celui care a semnat documentul și, după caz, identitatea ștampilei și a timbrului care conferă legalitate documentului . Această apostilă nu certifică conținutul documentului pentru care s-a eliberat.”

Legalizarea cu Apostila de la Haga se face întotdeauna în țara în care documentul a fost eliberat. Astfel, documentele eliberate în România vor fi apostilate în România, iar cele eliberate în Spania se apostilează în Spania. Apostilarea este o operațiune de legalizare făcută întotdeauna de către organismele competente, în funcție de tipul documentului.

Uneori este nevoie de vize intermediare, prealabile apostilei (de exemplu, pentru documentele de studii, este necesară viza Ministerului Educației). Pentru unele documente, este nevoie de vize intermediare prealabile apostilei. Ministerul Afacerilor Externe și Cooperării din Spania detaliază în pagina sa unde se obține fiecare viză, în funcție de organismul care a eliberat documentul.

Totuși, există documente care nu au nevoie de o astfel de legalizare cu Apostila de la Haga. Este vorba de documente administrative relaționate cu operații comerciale sau vamale, precum și documentele eliberate de agenți diplomatici sau consulari. Așa este menționat în mod explicit în articolul 1 al Convenției (aici versiunea în pdf):

ARTICOLUL 1

Prezenta convenţie se aplică actelor oficiale care au fost întocmite pe teritoriul unui stat contractant şi care urmează să fie prezentate pe teritoriul unui alt stat contractant. Sunt considerate acte oficiale, în sensul prezentei convenţii:

a) documentele care emană de la o autoritate sau de la un funcţionar al unei jurisdicţii a statului, inclusiv cele care emană de la ministerul public, de la un grefier sau de la un

executor judecătoresc;

b) documentele administrative;

c) actele notariale;

d) declaraţiile oficiale, cum ar fi: cele privind menţiuni de înregistrare, viza de învestire cu dată certă şi legalizări de semnături, depuse pe un act sub semnătură privată.

Totuşi prezenta convenție nu se aplică:

a) documentelor întocmite de agenţi diplomatici sau consulari;

b) documentelor administrative care au legături directă cu o operaţiune comercială sau vamală.

De exemplu, certificatele de căsătorie eliberate de Consulatele României nu vor fi apostilate, ștampila consulară fiind cea care conferă documentului valabilitatea legală internațională.

În cazul în care documentul a fost eliberat într-o țară nesemnatară a Convenției de la Haga, pentru a putea fi prezentat în România, este necesară o legalizare pe cale diplomatică, cu următoarea rută: Ministerul Afacerilor Externe al țării în care s-a eliberat documentul, Consulatul României în această țară, Ministerul Afacerilor Externe din România.

La Cabinetul Traducătorului ANA TRADUCCIONES puteți solicita informații despre Apostila de la Haga și despre alte tipuri de legalizări. Prin intermediul colaboratorilor noștri din România, putem gestiona obținerea Apostilei de la Haga pentru documentele românești.

(Actualizat la 10.09.2018)